Cuprins

Distribuie articol

Despre diversitatea alimentară la copii, curiozitate și felul în care se construiește o relație bună cu hrana

Copilăria este, poate mai mult decât orice altă perioadă a vieții, despre descoperire. Aproape totul este nou: locuri, oameni, culori, mirosuri, texturi, sunete. Iar o parte din lumea aceasta uriașă se descoperă și prin gust.

O zmeură poate fi o întâlnire. La fel o caisă, o afină sau gustul surprinzător de acrișor al cătinei. Unele fructe sunt iubite de la prima încercare, altele sunt refuzate și redescoperite după luni sau chiar ani. Încet, din toate aceste experiențe, copilul începe să își construiască propriul univers al gusturilor.

La degustările Melinis avem ocazia să vedem foarte des acest proces. Copiii gustă din mai multe borcane și își aleg destul de repede preferatele. Unul se întoarce la zmeură, altul la afine, altul descoperă caisele, iar uneori apare câte un copil care ne surprinde alegând trandafirul.

Părinții îi privesc, zâmbesc, iar apoi se întâmplă ceva interesant. „Da, dar noi încercăm să alegem produsele sănătoase”, ne spun uneori. „Luăm cătină, goji sau merișoare.”

Și atunci ne vine în minte o întrebare: dacă vrem ca un copil să descopere o lume cât mai diversă a hranei, de ce am transforma întâlnirea cu fructele într-un clasament?

Nu pentru că toate fructele ar fi identice. Dimpotrivă. După ani în care am lucrat cu atât de multe dintre ele, tocmai diferențele ni se par fascinante. Fiecare vine cu gustul, textura, culoarea și personalitatea lui.

Poate că, în loc să căutăm de fiecare dată fructul „cel mai sănătos”, putem să le oferim copiilor ceva mult mai simplu și, în același timp, foarte valoros: ocazia de a descoperi cât mai multe.

Când am început să alegem hrana după reputația ingredientului?

În ultimii ani am învățat foarte multe despre ceea ce mâncăm. Citim etichete, ne uităm la ingrediente și știm mai multe despre vitamine, fibre, antioxidanți, polifenoli și alte substanțe prezente în alimente. Este o schimbare importantă și, în multe privințe, binevenită.

Dar odată cu toate aceste informații am început să construim și un fel de clasament nevăzut al alimentelor.

Cătina a devenit „sănătoasă”. Goji a devenit „sănătos”. Merișoarele au și ele o reputație foarte bine conturată. În schimb, zmeura este delicioasă, caisa este parfumată, iar trandafirul este o delicatesă.

Fără să ne dăm seama, ajungem să vorbim despre ele ca și cum ar aparține unor lumi diferite: unele sunt alese pentru că „fac bine”, celelalte pentru că ne plac.

Dar o zmeură nu este doar aroma ei, după cum nici cătina nu este doar vitamina C. Fiecare fruct este un aliment întreg, cu propria structură și propria combinație de fibre, pigmenți, acizi, zaharuri naturale și multe alte substanțe pe care natura le-a construit împreună.

De aceea, poate că întrebarea nu trebuie să fie de fiecare dată „care este fructul cel mai sănătos?”. Uneori, o întrebare mai firească ar putea fi pur și simplu: cum putem mânca mai divers?

Copiii nu cunosc reputația fructului. Îl gustă.

Tocmai de aceea ne place atât de mult să observăm copiii la degustări. Ei vin la masă fără toate aceste clasificări pe care noi, adulții, le-am acumulat în timp. Nu știu, de cele mai multe ori, ce fruct are mai mulți antioxidanți, nu cunosc reputația cătinei și nu încearcă să identifice produsul care ar câștiga un clasament nutrițional.

Ei gustă și aleg.

Iar când un copil încearcă mai multe sortimente și se întoarce fericit la zmeură, poate că nu trebuie să ne grăbim să îi spunem că ar fi mai bine să aleagă cătina. Dacă nu există o nevoie alimentară sau medicală particulară, poate că putem pur și simplu să îi facem plăcerea.

Mai ales atunci când hrana pe care i-o oferim a fost obținută cu foarte multa  grijă.

Pentru noi, acest lucru înseamnă să pornim de la ingrediente simple, pe care le cunoaștem și le alegem cu atenție, și să lucrăm cu ele cât mai blând. În Melinis, fructul rămâne personajul principal, iar mierea îl însoțește. Nu încercăm să transformăm zmeura în altceva și nici să facem caisa mai spectaculoasă decât este. Încercăm, înainte de toate, să păstrăm cât mai mult din personalitatea fiecărui fruct.

Într-un asemenea context, poate că plăcerea copilului nu trebuie privită imediat ca un lucru de corectat. Poate fi chiar începutul unei relații frumoase cu hrana.

O relație bună cu hrana se construiește în timp

Un copil nu își construiește relația cu mâncarea într-o singură zi și nici dintr-un singur aliment. O construiește din sute și mii de întâlniri: din lucrurile pe care le gustă acasă, din ceea ce vede la părinți, din aromele pe care le descoperă pentru prima dată, din alimentele la care revine și chiar din cele pe care astăzi le refuză, dar pe care peste un an le poate privi cu alți ochi.

Astăzi poate alege murele, iar peste câteva luni poate descoperi afinele. Într-o zi s-ar putea să guste coacăze și să îi placă tocmai gustul acrișor pe care înainte îl refuza. Preferințele se schimbă, curiozitatea crește, iar universul gusturilor se poate lărgi odată cu copilul.

Ca părinți, este firesc să vrem să facem cele mai bune alegeri și tocmai această grijă ne face să citim, să comparăm și să căutăm mereu varianta pe care o considerăm mai bună. Dar poate că nu fiecare linguriță trebuie optimizată. Atunci când avem grijă de calitatea hranei pe care o punem în fața copilului, de ingredientele din care este făcută și de felul în care au fost prelucrate, putem lăsa uneori și preferința lui să aibă un cuvânt de spus.

Dacă astăzi îi place zmeura, poate că este suficient să îl lăsăm să se bucure de zmeură. Nu pentru că zmeura ar trebui să câștige în fața cătinei, ci pentru că nici nu trebuie să existe un câștigător. Mai important este ca, în timp, să îi oferim ocazia să întâlnească multe fructe, multe gusturi și multe experiențe diferite cu hrana.

Pentru că o relație bună cu hrana se construiește în timp, din diversitate, curiozitate și multe întâlniri.

Autor

Oferte cu stoc limitat, produse noi și multe alte noutăți

Newsletter