Povestea unui Melinis pe care am continuat să îl schimbăm până când am început să auzim mai bine fructul

Unele fructe își spun povestea foarte repede. Le guști și aproape imediat înțelegi ce le face speciale. Altele au nevoie de mai multă atenție, pentru că între ceea ce sunt ele și ceea ce ajungem noi să simțim există mici obstacole pe care trebuie să învățăm să le îndepărtăm.

Pentru noi, murele au fost un astfel de fruct.

Le cunoaștem cu toții. Sunt fructele aproape negre de la care aproape ne pătam degetele după ce le culegem și cu gustul acela greu de așezat într-un singur cuvânt. Sunt dulci când sunt bine coapte, dar au și aciditate, o aromă ușor sălbatică și o profunzime pe care nu o întâlnești în fructele pur și simplu dulci.

Murele cu care lucrăm noi vin de la mai mulți producători locali din Valea Nișcovului, aproape de Atelierele Melinis. Iar când am început să construim Melinisul de Mure, am pornit, ca de fiecare dată, de la întrebarea care ne preocupă cel mai mult: cum putem lăsa fructul acesta să se exprime cât mai bine?

Răspunsul nu a venit din prima.

Un fruct minunat, cu niște sâmburi mai puțin minunați

Murele nu sunt poate printre fructele pe care le întâlnim cel mai des în bucătărie. Le mâncăm proaspete atunci când este sezonul lor, le mai găsim în câte un desert, dar rareori le acordăm aceeași atenție pe care o primesc zmeura, căpșunile, vișinele sau caisele.

Nouă tocmai asta ni s-a părut interesant.

Murele au un gust aparte, profund și ușor sălbatic, o culoare spectaculoasă și o compoziție naturală complexă, specifică fructelor de pădure. Ni s-a părut că merită să le facem mai mult loc în diversitatea de fructe pe care încercăm să o explorăm prin Melinis.

Dar, ca să ajungem cu adevărat la ceea ce ne place la ele, a trebuit mai întâi să rezolvăm o problemă foarte concretă: sâmburii.

Oricine a mâncat mure știe cât de prezenți pot deveni. Fac parte firesc din fruct, dar într-un produs în care pulpa este concentrată, senzația lor poate ajunge să domine experiența și să distragă atenția tocmai de la gustul pe care încercăm să îl păstrăm.

Am întâlnit aceeași situație și la zmeură.

Și acolo alegem să îndepărtăm sâmburii și să lucrăm cu pulpa fructului. Nu pentru că ne dorim să transformăm fructul sau să îl rafinăm până când nu îl mai recunoaștem, ci pentru că am constatat că, în această formă, îl putem pune mai bine în valoare. Rămân aroma, culoarea și caracterul fructului, dar dispare acea parte care poate deveni neplăcută atunci când este concentrată într-un borcan.

Este o nuanță importantă pentru felul în care înțelegem noi procesarea blândă. A interveni cât mai puțin nu înseamnă neapărat să nu intervii deloc. Înseamnă să te întrebi de fiecare dată dacă ceea ce faci ajută fructul să se exprime sau îl îndepărtează de ceea ce este.

În cazul murelor și al zmeurei, am ales să scoatem sâmburii tocmai pentru ca, atunci când guști, primul lucru pe care să îl observi să fie fructul.

Când mierea este prea prezentă

Prima versiune de Melinis de Mure pe care am pus-o în vânzare era făcută cu miere polifloră. Amestecam pulpa de mure cu mierea, iar apoi cremizam produsul, obținând o textură fină și densă. Era bun.

Dar, cu timpul, am început să simțim că ceva nu era exact așa cum ne doream.

Mierea polifloră are propria ei personalitate. În funcție de florile din care provine, poate avea un gust bogat, complex și foarte prezent. Este una dintre frumusețile ei.

Numai că, lângă mure, am început să simțim că această personalitate ocupă prea mult spațiu.

Murele erau acolo, dar trebuia parcă să le cauți.

Iar pentru noi acesta este întotdeauna un semnal important.

În Melinis, mierea nu ar trebui să acopere fructul. Rolul ei este să îl însoțească, să participe la conservarea lui și să construiască împreună cu el gustul final, fără să îi ia locul.

Așa că am încercat altceva.

Melinis mure și iaurt grecesc

Melinis mure și iaurt grecesc

Ce se întâmplă când dai fructului mai mult spațiu

Am înlocuit mierea polifloră cu miere de salcâm. Diferența ne-a convins.

Mierea de salcâm are o prezență aromatică mult mai discretă și tocmai această discreție a lăsat murele să iasă mai clar în față. Am început să simțim mai bine fructul, aciditatea lui, aroma profundă și acel caracter ușor sălbatic care ne atrăsese de la început.

Nu am adăugat nimic pentru a obține mai mult gust. Am făcut exact contrariul. Am ales un partener mai discret.

Este una dintre lecțiile pe care ni le-au dat fructele de-a lungul anilor: uneori avem tendința să credem că un produs devine mai interesant dacă îi adăugăm ceva. Încă o aromă, un condiment, un contrast, un ingredient surprinzător.

Dar există și o altă formă de gastronomie. Una în care cauți ce poți elimina pentru ca ingredientul principal să se audă mai clar.

În cazul murelor, aceasta a fost calea noastră.

Nu toate fructele cer același lucru

Poate că povestea Melinisului de Mure spune și ceva despre felul în care lucrăm.

Nu credem că există o rețetă perfectă pe care o poți aplica tuturor fructelor. Fiecare are altă structură, altă intensitate și altă relație cu mierea. Unele suportă un partener cu personalitate. Altele au nevoie de mai mult spațiu.

Și uneori înțelegem aceste lucruri abia după ce produsul există deja.

Nu ne deranjează.

Preferăm să schimbăm o rețetă atunci când descoperim că fructul poate fi exprimat mai bine decât să păstrăm ceva doar pentru că așa l-am făcut prima dată.

În fond, pentru noi Melinis nu este o colecție de rețete fixe. Este o explorare continuă a fructelor cu care lucrăm.

Melinis mure

Melinis mure

Iar murele ne-au învățat ceva foarte simplu: dacă vrei să descoperi cu adevărat un fruct, uneori trebuie să știi când să faci un pas înapoi.

Să îndepărtezi ceea ce deranjează.

Să alegi un partener care nu vorbește mai tare decât el.

De fapt, să lași murele să se exprime.

Autor

Oferte cu stoc limitat, produse noi și multe alte noutăți

Newsletter