Distribuie articol
Despre diversitate, gust și personalitatea fiecărui fruct
Uneori suntem întrebați de ce avem atât de multe sortimente Melinis. De ce afine și zmeură, vișine și cireșe amare, cătină, coacăze, merișoare, gutui, pere și multe altele? De ce nu am ales câteva fructe foarte iubite, pe care să ne concentrăm și atât?
Adevărul este că nu a existat un moment în care să ne așezăm la masă și să hotărâm că Melinis trebuie să aibă un portofoliu atât de divers. Lucrurile au venit mult mai firesc.
Pur și simplu ne plac fructele și ne-a plăcut, încă de la început, să descoperim cât de diferite pot fi. De fiecare dată când întâlneam un fruct interesant apărea aceeași curiozitate: oare cum se va exprima alături de miere? Ce va rămâne din personalitatea lui dacă încercăm să intervenim cât mai puțin?
Așa am ajuns, aproape fără să ne dăm seama, să lucrăm cu tot mai multe fructe.
În timp, am început să privim această diversitate și dintr-o perspectivă mai largă. Ne place ideea unei hrane cât mai variate și ni se pare firesc să nu căutăm un singur aliment care să le ofere pe toate. Natura ne pune la dispoziție o varietate extraordinară de fructe, fiecare construit diferit, cu propriile arome, culori, texturi și propria combinație de substanțe naturale.
Pentru noi, diversitatea nu a fost punctul de plecare. A fost mai degrabă una dintre concluziile frumoase la care am ajuns urmărindu-ne curiozitatea.

Melinis de zmeura
Fiecare fruct are ceva al lui și este preferatul cuiva
La început este ușor să privești fructele ca pe niște ingrediente. Alegi zmeura pentru aroma ei, vișina pentru aciditate sau afina pentru culoare. După ani în care lucrezi zi de zi cu ele, începi însă să le vezi altfel.
Afina nu seamănă deloc cu zmeura: are o aromă diferită, un gust diferit și este pretabilă pentru anumite asocieri alimentare. Vișina vorbește într-un registru complet diferit de pară, iar cireșele amare au o complexitate greu de confundat cu orice alt fruct. Gutuia este rezervată și elegantă, cătina este intensă, iar trandafirul — deși nu este un fruct — ocupă un loc cu totul aparte prin parfumul și delicatețea lui.
Treptat, am încetat să le mai privim doar ca pe materii prime și am început să le vedem aproape ca pe niște personaje. Unele sunt exuberante și se fac remarcate imediat. Altele au nevoie de puțin timp și de mai multă atenție. Unele sunt familiare, altele reușesc să surprindă chiar și atunci când credeai că le cunoști.
Poate că sună poetic, dar pentru noi este o observație foarte practică. Dacă tratezi toate fructele la fel, începi inevitabil să le uniformizezi. Dacă pornești însă de la întrebarea „ce are special fructul acesta?”, fiecare îți cere o altă formă de atenție.
De aici vine și una dintre ideile fundamentale ale Melinisului: fructul trebuie să rămână personajul principal.
De ce lucrăm doar cu fructe românești
Aceeași curiozitate care ne-a purtat spre tot mai multe fructe ne-a dus, firesc, și la o altă întrebare: de unde ar trebui să vină ele? Curiozitatea noastră pentru fructe nu ne-a dus, cel puțin până acum, către cele exotice. Am ales să lucrăm exclusiv cu fructe românești și, foarte probabil, vom continua în aceeași direcție.
Motivul este simplu: vrem să putem controla cât mai bine calitatea fructelor cu care lucrăm. Vrem să știm de unde vin, să cunoaștem producătorii și, atunci când este posibil, să vedem locurile în care cresc.
În multe cazuri lucrăm cu producători mici, cu oameni pe care îi cunoaștem și cu fructe care vin din locuri suficient de apropiate încât relația cu sursa lor să rămână reală.
Și, poate cel mai important, am descoperit că România ne oferă deja o diversitate extraordinară. Avem fructe foarte cunoscute și fructe pe care aproape le-am uitat. Avem livezi, grădini și mici producători, dar și afine și merișoare sălbatice culese din zonele montane.
Cu cât am explorat mai mult această diversitate, cu atât am simțit mai puțin nevoia să căutăm în altă parte. Mai avem încă foarte multe de descoperit aici.

Melinis de trandafir
De ce preferăm să adăugăm cât mai puțin
Probabil tot din această fascinație pentru personalitatea fructelor a venit și felul în care ne construim rețetele.
În gastronomie există o bucurie reală a combinațiilor. Fructe alături de condimente, plante aromatice, infuzii și arome care se întâlnesc în rețete din ce în ce mai elaborate. Unele dintre ele sunt extraordinare și ne bucurăm de ele la fel ca oricine.
În Melinis am ales însă, aproape instinctiv, un alt drum. Atunci când întâlnim un fruct nou, prima noastră întrebare nu este „ce am putea adăuga?”, ci „ce are deja fructul acesta de oferit?”.
Uneori o aromă discretă poate dispărea foarte ușor în spatele unui condiment. Alteori, combinația devine atât de prezentă încât fructul rămâne doar suportul rețetei. Noi am vrut să vedem ce se întâmplă dacă facem invers și îi oferim fructului cât mai mult spațiu.
De aceea, în aproape toate sortimentele Melinis, întâlnirea rămâne una foarte simplă: fruct și miere. Mierea nu este acolo doar pentru a îndulci. Face parte din identitatea produsului și participă la procesul de conservare, dar rolul ei este să susțină fructul, nu să îl acopere.
Din întregul portofoliu Melinis, există doar două sortimente în care am simțit că un alt ingredient poate aduce ceva acestei relații. La Melinisul de Gutui folosim druşaim, iar la Melinisul de Pere folosim lime.
În ambele cazuri, am căutat ca ingredientul suplimentar să rămână discret. Druşaimul completează personalitatea gutuii, iar lime-ul aduce perei un echilibru pe care ni l-am dorit. Nu vrem ca primul lucru pe care îl simți să fie condimentul sau lime-ul. Fructul trebuie să rămână acolo, în centrul experienței.
O colecție de fructe, nu de rețete
Privind în urmă, ne dăm seama că nu am pornit cu intenția de a construi un portofoliu mare. Nu am avut un tabel în care trebuiau completate cât mai multe sortimente și nici o strategie prin care să acoperim cât mai multe gusturi.
Am avut, mai degrabă, o succesiune de întâlniri cu fructe care ne-au făcut curioși.
Poate că tocmai de aceea ne este greu să răspundem atunci când cineva ne întreabă: ,,Care este cel mai bun Melinis?”. Fiecare fruct are ceva al lui și fiecare oferă o experiență diferită.
Iar faptul că sunt atât de diferite ne bucură și dintr-un alt motiv. Ne place să mâncăm divers. Ne place ideea unei hrane în care nu căutăm un singur ingredient perfect, ci ne bucurăm de varietatea pe care natura ne-o pune la dispoziție.
Nu încercăm să inventăm gusturi noi acolo unde natura a construit deja ceva interesant. Încercăm, înainte de toate, să fim suficient de atenți încât să le descoperim.



